”Număr 3, toți prietenii mei… Poate or fi 4…”

Și 4 au fost pe scenă, pentru că 4 sunt cei care își spun The Mono Jacks. Aceasta nu este cronica unui concert sold out care a avut loc la Expirat miercuri, 11 decembrie. Este despre sold out-ul pe care au reușit cei 4 băieți să și-l adjudece în sufletele a mii de oameni. Din păcate, în Expirat spațiul nu le-a permis să îi primească pe toți cei care îi iubesc și se hrănesc cu muzica lor. Sunt Infinit de multe sentimente puse pe scenă, iar ei trăiesc în Gândurile fanilor. Pe 8 februarie 2020 se va vedea cu ochiul liber la Arenele Romane, acolo unde The Mono Jacks va lansa noul album (al 3-lea).  

Așa cum spuneam, trupa a reușit miercuri (din nou!) să aducă laolaltă oameni faini, de toate vârstele, mulți dintre ei fani din vremea când Doru Trăscău era asociat cu trupa ab4. Ceea ce mi se pare mie fantastic transcede muzica și modul în care ei performează. Îl putem numi vibe. Este ceva în piesele lor care te ține acolo, tot concertul. Și, da!, toți cântă, le știu versurile, reacționează în delir de la primele acorduri de chitară. Dacă ar exista un aparat care să măsoare acest vibe, atunci probabil că The Mono Jacks s-ar traduce prin niște cifre impresionante.

Și când te gândești că trupa s-a ridicat ușor, pe forțe proprii, cu perseverență, răbdare, ignorând că nu au în spate coloși (a se citi case de discuri internaționale) care să îi promoveze, să le plăteasca toate cele, să îi pună în play list-urile radiourilor. Nu! Au făcut ceea ce au știut ei mai bine: muzică de calitate. Am făcut odată un exercițiu: am transcris versurile câtorva melodii și le-am citit fără linia melodică. Concluzia (de parcă aș mai fi avut nevoie…dar, deh!, sindromul ”Toma necredinciosul”): nu era o impresie! Era pură poezie. Iar atunci când poezia mai are parte și de un sound aparte, se naște sold out-ul de sentimente pentru ei!

Dacă ați ajuns până aici citind acest text, vă invit să faceți și voi acest exercițiu. Să luam versuri din piesa Tablou:

”Astăzi iubirea se gătește

Se-mbracă toată în alb

Un cer rămas albastru

Îi suflă nouri albi

Buchet de flori cules în fugă

La ceas de răsărit

Împodobit cu alb

Cu ochii mari și plini de viaţă

Privește spre înalt

Să nu îmi ceri prea mult

Să nu îmi ceri prea mult

Şi am să pot rămâne aici mereu

Clopote mari bat laolaltă

Apare apoi și ea

E splendidă în alb

Respiră adanc și apoi zâmbește

Privind către înalt”

Poate că între perfectul simplu și simplu Imperfect au știut ce să aleagă; poate că au știut mereu că Un sfert de secundă valorează mai mult decât eternitatea atunci când vine vorba de decizii; poate că au știut cum să spună Stai sau cum să “Push the pedal”… Poate că…De fapt, cred că The Mono Jacks este exemplul perfect că și în Romania se face muzică, și la noi publicul te susține, te încurajează și devine numeros atunci când primește calitate. Astfel, trupa a primit cel mai frumos veto: 1000 de DA!

The Mono Jacks a fost fondată în 2008, la iniţiativa lui Doru Trăscău. În prezent, din trupa fac parte Doru Trăscău, voce și chitară; Andrei Zamfir, chitară; Cristian Chiru, bas și John Ciurea, tobe.

Credit Foto: Cristina Oltean / Sursa foto: https://www.facebook.com/themonojacks/