Luciana Stanciu: “Pe nimeni nu trebuie să sperie viitorul”

În România, în pandemie, s-a vândut artă. O singură casă de licitații a vândut în 2020 artă de peste un milion de euro. Totul în cadrul unor licitații, adaptate vremurilor. Mutate în online, licitațiile de artă au deschis apetitul pentru investiția în artă unei noi tipologii de cumpărător. Luciana Stanciu, manager al casei de licitatii VIKART spune că secretul a stat în…adaptare. De la mutatea licitațiilor în online până la licitația inclusiv în bitcoin, casele de licitații din România au căutat drumul cel mai scurt spre investitor. Și se pare că l-au găsit!

Sunteţi proprietar al unei case de licitaţii. De regulă, femeile investesc în domenii precum înfrumuseţare sau întreţinere. E drept, şi arta înfrumuseţează viaţa. Aşa ca întrebarea este: de ce o casă de licitaţii?

O parte din răspunsul la această întrebare deja vi l-ați oferit, pentru că, așa cum afirmați, arta, ca și femeia, face viața mai frumoasă, e o latură ce ține deopotrivă de intelect, dar și de afect, de sentimente. Consider că o afacere în domeniul artei este în fond o activitate feminină, o îndeletnicire în domeniul frumosului. Dar, pe lângă aceste aspecte, am avut și alte rațiuni pentru care am investit într-o casă de licitații; încă de copil am trăit în acest mediu, tatăl meu care a fost cercetător principal la Institutul de sociologie al Academiei Române și critic de artă, mi-a călăuzit primii pași către plastică: apoi pregătirea mea universitară a urmat aceeași direcție, absolvind Universitatea de Arte „George Enescu” din Iaşi, Facultatea de Arte Plastice, Decorative şi Design. Și, în urmă cu puține zile, am trecut și examenul de master la același prestigios for de învățământ superior. Am început mai întâi cu o galerie de artă… Și, cum e firesc, omul își stabilește în viață anume țeluri către care să tindă, să urce. Eu mi-am propus ca la 35 de ani să am propria mea Casă de Licitații și așa s-a născut Vikart.

Luciana Stanciu este şi un cunoscut expert de artă. Sunteţi o femeie tânără cu o cariera fulminantă în artă în ultimii ani. Când aţi ştiut că acesta vă este drumul?

Probabil că dintotdeauna am știut că mă voi ocupa de ceva în domeniul artelor plastice. Eu mai am încă două surori gemene – deci suntem triplete! – și ele au activități tot în această sferă, așa că pot să cred că e o înclinație de dinainte de educație, un soi de predestinare și de predispoziție! Dar că voi fi un investitor pe piața de artă am știut ceva mai târziu, când mi se părea nedrept ca pictura și sculptura noastră contemporană să se tranzacționeze obscur. În fond, în arta modernă europeană, românii au fost prin Brâncuși, dar și prin reprezentații diverselor curente, ai dadaismului, spre exemplu, cei care au dat tonul, au deținut primatul și supremația și de aceea mi-am dorit să pot pune bazele unei case de licitații în cadrul căreia arta noastră să aibă șansa să se valorifice corect și să reocupe locul meritat în plastica europeană și mondială!

Arta şi artiştii în România au avut de suferit în pandemie. Cum i-aţi susţinut şi  cum v-aţi susţinut?

V-aș corecta și aș spune că „și” arta și artiștii din România au trecut printr-o încercare teribilă, dar nu doar ei. Efectele acestei pandemii au lovit în toate domeniile, dar, dintre arte, cea plastică a fost mai puțin afectată. Un fler sau dorința de a fi în pas cu noul a făcut că încă de la cea dintâi licitație, din 14 decembrie 2019, am oferit iubitorilor de artă și posibilitatea de a licita on line, din confortul propriei case, așa că ne-am mobilizat și, nu fără eforturi, ne-am mutat întreaga activitate, pentru cine știe cât timp, exclusiv online. Am organizat, deîndată ce s-a putut, și o expoziție itinerantă cu lucrările maestrului Ilfoveanu, pentru că pe noi nu ne interesează exclusiv sesiunile de licitații, ci am gândit funcționarea acestei case ca pe ceva mult mai complex, cu activitate expozițională, cu editare carte de artă, de albume, cu susținerea de conferințe, dar deocamdată aceste preocupări se desfășoară mai greu, pentru că noi respectăm strict toate prevederile care împiedică răspândirea infecției cu noul coronavirus, iar unele dintre activități au nevoie de acel feed-back imediat, nu se pretează la mediul virtual.

Ai spune că, de frica pandemiei, românii abia mai investesc în traiul zilnic, d-apoi să îşi mai înfrumuseţeze casa. Şi, totuşi, există clienţi pentru artă. Cât aţi vândut în licitaţii?

Este un fapt de natura evidenței: profilul cumpărătorului român de artă s-a schimbat. Există o serie de  temeri, de angoase care îl face mai grijuliu cu banii săi, dar, paradoxal, încearcă să valorifice sumele de care dispune, nu să îi păstreze la saltea sau în bancă, iar unul dintre domeniile în care investește sunt bunurile de artă. Eu cred sincer că arta plastică și aurul nu se devalorizează nicicând. Așa că, dacă la început profilul cumpărătorului era mai degrabă al unui amator de artă, al unui colecționar, acum este și al unui investitor, al cuiva care își tezaurizează economiile.  Nu o să mă refer strict la sume – avem expus pe site-ul Vikart toate datele seci, care țin de contabilitate, suntem extrem de transparenți cu aceste informații, dar aș spune că nu am avut niciodată un obiectiv financiar anume, nu ne-am propus dinainte o cifră de vânzări, deși trebuie să recunosc că, la urma urmei casa de licitații e o afacere ca oricare alta, care presupune o serie de cheltuieli și care, în mod logic, trebuie să aducă un venit. Dar e mai important și să îți apropii cumpărătorii, să ți-i fidelizezi, nu neapărat să vinzi de suma X sau Y! Probabil că epoca pe care o traversăm va fi mai degrabă prielnică celor care nu sunt lacomi în afaceri, ci cu răbdare, cu abilitate, își urmăresc și își cresc afacerea. Dar, ca sa va dau cateva exemple, la prima licitatie am vandut arta in valoare 90.000 de euro. A urmat apoi “Dialog”, licitatie in cadrul carei am vandut arta in valoare de aproape 100.000 de euro. Licitatiile din iunie si iulie au adus si ele aproape 180.000 de euro. Si exemplele pot continua.

Care este profilul cumpărătorului de artă în pandemie?

La această întrebare, de asemeni am răspuns mai sus. Clar, cumpărătorul de orice bun și serviciu e schimbat, de aceea e importantă interacțiunea cu el, forța de persuasiune, capacitatea de a-ți impune bunul său serviciul.

Pe ce artişti aţi paria pentru viitor: contemporani sau clasici?

Nu e un secret că, nișându-ne activitatea pe artă modernă și contemporană, eu cred în viitorul acesteia. Susțin și recunosc valoarea artei clasice, dar forța de a furniza surprize, de a se valora și de a-și câștiga de partea sa un public mai divers aparține plasticii contemporane.

Cum v-aţi adaptat la starea de urgenţă şi apoi cea de alertă, la imposibilitatea de a organiza licitaţiile în sală?

Vă spuneam, nu a fost tocmai simplu, deși noi încă de la debut am avut în vedere și tranzacțiile virtuale, on line și la telefon, pentru că ținem foarte tare la păstrarea secretului deopotrivă în legătură cu vânzătorii, dar și cu cumpărătorii lucrărilor pe care le licităm. Dar, a translata întreaga activitate exclusiv în mediul virtual nu a fost deloc simplă, implică o serie de aspecte tehnice destul de complicate, cere operatori iscusiți și servere bune și până chair asigurarea unui generator – de care, culmea, am și avut nevoie, la una dintre licitații, pentru a suplini o pană de electricitate! În opinia unora poate că acest tip de activitate să nu genereze costuri prea mari, dar nu e deloc așa. Nu mai ai costuri privind sala și protocolul licitației în personam, dar ai o sumedenie de altele care țin de relaționarea cu licitatorii, de personal…

 Vă sperie, cumva, viitorul? Sau pariaţi pe romani, că vor înţelege să investească în continuare în artă?

Pe nimeni nu trebuie să sperie viitorul, pentru că acesta nu e decât o proiecție a prezentului, pe baza unui trecut! Cine își imaginează un viitor fără legătură cu celelalte două constante de timp e lipsit de realism și va fi, cu certitudine, nefericit. Eu nu îmi fac proiecții de viitor lipsite de un orizont care să aibă noimă, așa că nu mă sperie deloc. Cred că atâta vreme cât vor exista creatori de artă, va exista și un public pentru care ea se revelă, un investitor în respectiva operă, iar între artist și iubitorul de artă întotdeauna vom fi noi, licitatorii, experții, criticii de artă, esteticienii care să îi ajutăm să inter-relaționeze pe baze corecte.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s