De peste 20 de ani, Fly Project face parte din coloana sonoră a celor mai intense momente din viața multora dintre noi. De la „Raisa” la „Toca Toca” și „Musica”, piesele lui Tudor Ionescu au trecut granițele și au ajuns pe scene din întreaga lume. Însă drumul până aici nu a fost ușor. În acest interviu pentru Offliner, Tudor vorbește despre începuturile sale în muzica, despre cum vede succesul, despre provocările din industrie și despre ce înseamnă pentru el viața offline.

---

Offliner: Ce te-a făcut să ai curajul de a pleca din Brașov spre București cu puțini bani în buzunar și fără niciun ajutor? Care a fost motivația ta principală și cum ai reușit să nu te îndepărtezi de ea?

Tudor Ionescu (Fly Project): Am fost prea sărac să deviez de la scopurile mele. Am venit special pentru muzică, eram determinat să fac tot ce pot, să dau tot ce pot pentru ca să reușesc. Am renunțat la radio pentru că am ales muzica și doar asta vedeam, doar asta conta pentru mine.

Cum ai descrie începuturile tale în muzică, având în vedere că ai început fără resurse financiare? Ai avut un plan B, dacă nu mergea cu muzica?

Nu, n-am avut un plan B, pentru că munceam 100% pentru varianta pe care am ales-o și pentru care am plecat la București. A fost greu, ca orice început, însă nu pot să descriu ce-am simțit când m-au sunat prietenii și diverse cunoștințe să îmi spună că „Raisa” – prima piesă Fly Project – este peste tot în cluburi, se aude de la toate terasele la mare. N-aveam bani de mare la momentul acela, dar bucuria aia a fost de nedescris. Apoi au început concertele și treceam pe acasă doar cât să ne spălăm hainele.

Ce obstacole ai întâmpinat pe parcursul carierei tale și cum le-ai depășit? Care crezi că a fost cel mai greu punct?

Au fost multe obstacole, în 20 de ani de când fac muzică au fost momente și momente. Din fericire, piesele Fly Project au evoluat frumos, au ajuns la oameni, au crescut, s-au împrăștiat în lume. Nu am avut momente în care să nu funcționeze. Însă au fost și momente grele, la început, spre exemplu, când nu aveam nici de unele, când stăteam în chirie cu fostul meu coleg, împărțeam mâncarea. Apoi am avut un moment ciudat, în 2009, când încercam să mă adaptez la trendul muzical de atunci, la popcorn, și nu găseam soluția de care să fiu mulțumit, în care să cred 100%. Apoi a apărut piesa „Mandala”, care a întrecut orice așteptări.

Azi tinerii renunță destul de ușor, sunt copleșiți și ușor de influențați din exterior, chiar dacă sunt în poziții favorabile și au mai mult decât ai avut tu atunci când erai de vârsta lor. De ce crezi că se întâmpla asta?

Se întâmplă asta poate pentru că s-au născut și trăiesc într-o perioadă a vitezei, în care totul curge rapid, în care dai scroll și nu există răbdarea de a vedea câteva secunde un mesaj până la final. Este o vreme a consumerismului exagerat și de toate tipurile, pe toate planurile. La produse, la mesaje, la oameni, la servicii… la absolut tot ce ne înconjoară. De aici și renunțarea rapidă, schimbarea de drum și indecizia legată de ce urmează, de ce ar fi mai bine să facă. Plus că expunerea în social media pune o presiune și mai mare pe ei și dorința de a fi perfect, de a face mai bine ca celălalt, mai mult, deși poate ție nu îți trebuie ce face altul.

Care crezi că sunt ingredientele cheie ale succesului tău ca artist?

Muncă, determinare, respect. Nu sunt toate, ar mai fi, dar cred că sunt trei lucruri importante pentru orice artist, pentru oricine vrea să își croiască drum.

Se spune că multe lucruri pe care le facem azi, felul în care alegem sau tratăm un subiect, au legătură cu copilăria noastră. Tu crezi asta? Se aplică în cazul tău? Cum a fost copilăria ta?

Da, se aplică asta în cazul tuturor, este o chestie demonstrată, cu toate că de-a lungul timpului creierul evoluează, se educă, perspectivele se schimbă, dar baza vine din copilărie, pentru că atunci ne formăm.
Copilăria mea a fost foarte frumoasă, felul în care sunt astăzi li se datorează mult bunicilor mei, cu care am stat la Aiud cât eram mic și de la care am prins valorile alea importante, baza.

„Familia mea este echilibrul meu”

Ce rol are familia ta în sprijinirea carierei tale muzicale?

Unul extrem de important, sunt echilibrul meu, sunt cel mai important suport al meu, criticii și fanii mei cei mai direcți.

„Muzica mea poartă un mesaj – al bucuriei”

Ce mesaj ai vrea să poarte muzica ta, având în vedere impactul global pe care l-a avut?

Muzica mea poartă deja un mesaj, cel al bucuriei, al emoției, care ajunge la oameni indiferent de limba pe care o vorbesc sau de unde trăiesc pe această planetă.

„Presiunea vine de la mine, nu de la lume”

Cum te simți când auzi piesele tale difuzate în întreaga lume? Nu simți o presiune a lumii, care așteaptă de la tine întotdeauna mai mult, mai bine?

Presiunea, să știi, vine de la mine, nu de la lume. Eu sunt cel mai mare critic al meu și tot timpul vreau mai bine, mai mult de la mine, analizez, uneori prea mult (spun cei de lângă mine).

Ai face diferit ceva din viața ta, ai schimba vreun moment din tot ce ai trăit?

Nu aș schimba nimic. Tot ce am trăit până acum m-a adus în punctul în care sunt astăzi.

Ce le-ai zice acelora care dau mesaje de hate în mediul online? Tu cum gestionezi asta?

Nu știu dacă le-aș spune ceva. Unui om care aruncă cu hate gratuit, nu știu ce ai putea să îi zici ca să-l faci să înțeleagă că nu e ok ce face. Norocul meu este că nu am multe mesaje de hate, cele mai multe le-am avut atunci când am slăbit mai mult decât îmi doream… aveam mesaje pe care nu le-am avut niciodată în viața mea, mesaje pe care nu știu ce ar putea să te facă să le dai.. eu nu le-aș da nici unor oameni care m-au rănit sau m-au dezamăgit profund. Nu există motiv rațional pentru așa ceva.

Cum te remontezi atunci când simți că nu mai poți, când obosești?

Somn și liniște. Să stau cu mine niște ore, să nu interacționez cu nimeni.

Ce caracteristici trebuie să aibă un om pentru a fi aproape de tine, pentru a fi prietenul tău?

Să rezonăm, asta în primul rând, cred mult în chimia pe care o ai cu un om, să fie onest, dar direct, un prieten îi spune celuilalt exact cum stau lucrurile, ce e bine și ce e rău.

Ce face Tudor în primăvara asta? Ce planuri sunt pentru Fly Project?

Vreau vacanță după finalul proiectului Te Cunosc De Undeva, pentru că am început filmările în ianuarie, imediat după concertele de sărbători și luna decembrie, în care nu am avut timp de nimic. Așa că mi-aș dori măcar două săptămâni de vacanță, fără treabă deloc, fără telefon, pentru că programul Te Cunosc De Undeva este foarte intens, de dimineața devreme până seara, plus ore de studiu. Apoi, imediat după vacanță, am în plan multe sesiuni pentru muzică nouă și concerte.

Ce înseamnă pentru tine proiectul Te Cunosc De Undeva și cum este până acum?

O provocare uriașă, dar care a început să îmi placă mult. Este un proiect greu, complex, dar îmi place și mă bucur că am spus „da”.

Întrebări fulger – Offliner Edition

1. Offline sau online? – Offline clar.

2. Un obicei zilnic care îți aduce liniște? – Cafeaua de dimineață, pe terasă, singur.

3. Cea mai frumoasă destinație în care ai fost? – Filipine și Cuba (nu mă pot limita la una)

4. Ultima dată când ai stat o zi întreagă fără telefon? – Ieri, la filmările Te Cunosc De Undeva. Și-n general la filmările astea lungi, când sunt multe de făcut și vreau să rămân concentrat..

5. O carte sau un film care ți-a schimbat perspectiva? – Black Mirror – serial.

6. Cel mai bun sfat primit vreodată? – „Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face” – de la bunica mea.

7. Dacă ai putea trăi într-o altă epocă, care ar fi? – În perioada interbelică, în București.

8. Un obiect fără de care nu pleci niciodată de acasă? – Telefonul.

9. Un lucru mic care îți face ziua mai bună? – Ilinca (n.r.: fiica sa), nu e lucru, dar e cea care îmi face ziua mai bună întotdeauna, indiferent de stare

10. Dacă ai putea lua cina cu orice persoană din lume, pe cine ai alege? – Nicola Tesla și Ion Luca Caragiale.