Bianca Sîrbu: „Dacă faci bine, nu poți primi altceva la schimb”

Într-o lume în care imaginea pare să fie totul, Bianca Sîrbu reușește să practice un PR autentic, construit pe relații reale și strategii bine gândite. Cu o experiență de aproape două decenii în industrie, vorbește, într-un interviu Offliner, despre provocările acestui domeniu, despre lecțiile învățate prin călătorii și despre felul în care reușește să își păstreze echilibrul între viața personală și agitația profesională.

---

Offliner: Bianca, lumea PR-ului pare mereu glamour, dar știm că în spate e multă muncă și strategii bine gândite. Cum ai ajuns să faci asta și când ai simțit prima oară că „da, asta e pentru mine”?
Bianca Sîrbu: În urmă cu aproximativ șaptesprezece ani. Terminasem facultatea, lucram și în mediul bancar (având dublă specializare), dar simțeam că locul meu este în domeniul creativ. Am început să mă implic, în paralel, în organizarea celor mai mari evenimente de alergare stradală și de acolo, totul este o poveste cu final fericit. ☺
Cred, cu obstinație, că este important să faci ceea ce îți place. Însă, pentru a vedea ce îți place și ce nu, este important să testezi. Apreciez că atât job-ul, cât și relațiile inconfortabile ne afectează psihic, pe termen lung, iar costul este mult prea mare și nejustificat, pentru a-l plăti cu propria sănătate.

Dacă ar trebui să explici unui copil ce înseamnă să faci PR, cum i-ai spune? Ai folosi o metaforă simpatică?
Aș spune că PR-ul este o față zâmbitoare a unei companii/asociații/brand/individ și le face să strălucească, în lumina potrivită, în niciun caz continuu.

Se spune că în viață contează cât ai iubit și cât ai fost iubit. Ție cum ți-a modelat această convingere felul în care lucrezi și interacționezi cu oamenii?
Foarte mult. Eu cred că suntem iubire, doar părțile din noi ajung să ne protejeze „miezul”. Știu că Hobbes spunea că „omul este rău de la natură”, dar eu vreau să cred că oamenii nu fac intenționat rău, ci doar suferinzi sau răniți. Desigur, uneori înțeleg, alteori îmi ia ceva timp până contextualizez, dar mesajul este același. Cred că asta m-a ajutat să pivotez între oameni buni, care nu mi-au arătat și partea întunecată. Nu știu dacă este noroc, sau și o parte de fizică cuantică. Eu merg mereu pe principiul că dacă faci bine, nu poți primi altceva la schimb. Și poți testa asta, încercând să zâmbești oamenilor, pe stradă. Este un exercițiu tare bun. 🙂

Ai o energie aparte, un fel de a comunica care se simte autentic. Cum reușești să rămâi tu însăți într-un domeniu care, uneori, pare doar despre imagine și aparențe?
Nu știu dacă sunt diferită de alți oameni, cred că sunt un om absolut normal, care încearcă să își facă meseria bine, cu atât mai mult cu cât implică munca cu oamenii. Mie îmi plac oamenii, îmi place să lucrez în echipe diverse și să interacționez mult, cu ei. Așa sunt construită și cred că este foarte greu să joci un rol. Cel puțin pentru mine, unde cred că m-ar da de gol și expresia facială.

Ai călătorit mult și ai descoperit culturi diferite. Ce ai învățat de la oamenii pe care i-ai întâlnit prin lume și cum ți-au influențat perspectiva asupra comunicării?
Am înțeles că empatia este elementul de bază al comunicării, că toți avem același limbaj, dar sunt alte forme. Apreciez nuanțele, diferențele, am învățat să ascult și să integrez, și să realizez că, de fapt, comunicarea este singura modalitate de conectare profundă cu alți semeni.

Care e cea mai mare provocare prin care ai trecut în carieră? A fost vreun moment în care ai vrut să spui „Gata, eu îmi fac bagajele și mă mut pe o insulă liniștită”?
Niciodată. Desigur că sunt perioade extrem de pline, am trecut și prin burnout, dar niciodată nu am vrut să renunț. Cel mult am luat pauză. Revenind la întrebarea ta, cele mai provocatoare sunt cele în care trebuie făcut PR de criză, în care sunt de gestionat și emoții, respectiv găsite soluții rapide și fiabile, în acord cu principiile tale, precum și cu cele ale clientului.

Tinerii care vor să intre în PR visează la proiecte cool și evenimente grandioase. Dacă ai putea să le spui un singur lucru sincer, despre ce înseamnă de fapt această meserie, ce le-ai spune?
Că nu este doar despre asta. PR-ul are un miraj aparte. El poate fi glamouros, poleit, dar înseamnă multă muncă, iar „magia” se întâmplă în culise, unde strategia și relațiile au capacitatea să se contopească și să creeze „confetti”.

Trăim într-o lume care ne cere să fim mereu „on”, să răspundem rapid, să fim disponibili. Cum reușești să îți păstrezi echilibrul între viața personală și profesională, fără să te pierzi în iureșul digital?
Simplu: îmi place această agitație 🙂 Sunt o persoană efervescentă, îmi place vacarmul, îmi place să fiu în priză, cu amendamentul să existe și perioade off. Nu știu dacă reușesc, în totalitate, dar simplul fapt că îl conștientizez, simt că e un pas.

Ce proiecte te entuziasmează cel mai mult acum? Dacă ar fi să te ghidezi doar după suflet, fără strategii sau KPI-uri, ce ai vrea să creezi?
Îmi plac foarte mult proiectele pe care le „păstoresc”, în mod constant, tot ce ține de domeniul medical și entertainment, dar mă entuziasmează și proiectele punctuale, care mă scot out of my box. Provocările sunt mereu binevenite și mă fac să simt că trăiesc la intensitate maximă.

La Offliner, vorbim mult despre viața dincolo de ecrane. Tu cum îți iei pauze de la tehnologie și unde e „refugiul” tău offline?

În natură. Fac eforturi să alerg zilnic, cel puțin 8 km. În ultima lună, mi-a ieșit. Sunt și perioade în care nu mă pot lăuda cu asta, dar pun preț pe sport, foarte mult. Sănătatea fizică este strâns legată de cea emoțională, iar mișcarea ne ajută să creăm un echilibru, între acestea.

Întrebări fulger – Offliner Edition

1. Offline sau online?
Și offline, și online, dar predominant offline, în ultima perioadă. Cred că este mai aproape de felul meu de-a fi.

2. Un obicei zilnic care îți aduce liniște?
Mișcarea zilnică.

3. Cea mai frumoasă destinație în care ai fost?
Sunt francofilă și aș spune că a doua mea casă este și va fi Paris, oricât de clișeistic ar suna.

4. Ultima dată când ai stat o zi întreagă fără telefon?
Ieri, și a fost perfect 🙂

5. O carte sau un film care ți-a schimbat perspectiva?

• Film: Perfect Days – despre simplitatea și frumusețea vieții.
• Carte: Arta simplității – Dominique Loreau.

6. Cel mai bun sfat pe care l-ai primit vreodată?
Mama mereu îmi spunea să nu iau decizii niciodată pe moment, ci să le „rumeg” înainte de a le lua.

7. Dacă ai putea trăi într-o altă epocă, care ar fi?
În epoca Renascentistă, cu siguranță.

8. Un obiect fără de care nu pleci niciodată de acasă?
Telefonul mobil.

9. Un lucru mic care îți face ziua mai bună?
Cafeaua de specialitate băută în locul meu preferat.

10. Dacă ai putea lua cina cu orice persoană din lume, pe cine ai alege?
Cu persoana dragă sufletului meu.

––––––
Textul este acum gata de publicare, fără nicio modificare de conținut. Ești mulțumită de cum arată?