Antreprenoare, digital nomad și exploratoare a lumii, Luminița Balaban a transformat călătoria într-un stil de viață. Lucrează de oriunde, își urmează curiozitatea și își ascultă copilul interior. Am stat de vorbă cu ea despre echilibrul dintre online și offline, despre locurile care i-au schimbat perspectiva și despre cum reușește să se simtă mereu acasă, indiferent unde s-ar afla.

---

Offliner.ro: Pentru început, cum arată o zi din viața ta? Cât timp petreci online versus offline?

Luminița Balaban: În viața unui antreprenor zilele nu seamănă, iar zilele mele sunt diferite. Pot fi unele când stau doar în casă și lucrez 10 ore, pot fi altele cu evenimente, cu organizatorice. Ce am constant în rutină este cafeaua de dimineață în curte, sport de 3-4 ori pe săptămână, fie că merg la tenis sau la sală, laptopul, emailuri cu antreprenori sau cei din echipa mea de marketing digital libertydigital.ro. Și țin mult și la somn, preferabil 7-8 ore pe noapte.

Ai un stil de viață care inspiră: remote work, călătorii, aventură. Ce te-a determinat să îți creezi un astfel de ritm?

Ceva din mine, de când mă știu am acest spirit explorator, am grijă să mențin curios copilul interior și să îl las să fie entuziasmat de proiecte, destinații, oameni, întâmplări, de o carte, de o cafenea nouă. Cam prin 2016, pe vremea când eram angajată într-o agenție de publicitate, am cunoscut și atras în viața mea mai mulți nomazi digitali. Nu a durat mult și am plecat 2 luni singură în Asia la început de 2017, iar odată cu asta am deschis, la vremea aceea, și un canal de travel pe YouTube. Pentru mine fericirea înseamnă libertate, mobilitate, alegere, iar șansa de a lucra de oriunde este ceea ce m-a determinat să fac alegeri. Ritmul meu de viață e pură alegere, constanță, muncă, încredere în mine și reziliență în momente mai grele.

Care a fost cel mai wow loc în care ai lucrat vreodată? Poți să ne descrii vibe-ul acelui loc?

Unul din cele mai frumoase locuri pentru a lucra este în Bali, clasicul deja Bali, dar chiar are o energie aparte, mai ales că este plin de huburi și nomazi, cu mentalitatea unor persoane care construiesc la visul lor și care fac bani în șlapi, în timp ce admiră orezăriile sau după ce abia au ieșit de la o clasă de yoga. Și în trenul spre Machu Picchu a fost interesant să lucrez, și din Goa de pe plajă, și din cafenele din Paris, și din Malibu… sunt infinite locuri care îți pot deveni birou pentru câteva luni, zile sau ore, dacă jobul îți permite.

Există un colț de lume unde ai simțit că ai putea rămâne pentru totdeauna? Ce te-a făcut să simți asta?

Total, cumva simt că în altă viață m-am născut sau am locuit în Paris. Aș putea dacă nu ar fi atât de scump în ce privește chiriile și greu de adaptat dacă nu știi limba, mai ales în domeniul meu, în marketing digital, unde e important să știi cultura și limba, măcar la nivel avansat. Mă văd locuind acolo o perioadă și nu exclud să se întâmple. Totul mă face să simt asta în Paris: străzile, muzeele, arhitectura, evenimentele, stilul în modă, de viață, boemia, mâncarea, vinul.

Ai trăit vreun moment în care ai simțit că ești exact unde trebuie, complet deconectată de tehnologie, dar mai conectată ca oricând cu tine însăți?

Am învățat să fac asta, iar în prezent mă pot deconecta prin meditație sau jogging chiar și în parc în București, la volan, la o clasă de yoga. Am simțit acest sentiment mult mai puternic, și pentru prima dată, în 2018, în Tulum, după două ore de sound healing meditation.

Ai avut vreo aventură neașteptată care te-a schimbat? O întâmplare din offline care ți-a redefinit perspectiva asupra lumii sau asupra ta?

Am des întâmplări și aventuri care mă schimbă. Fiecare zi mă schimbă în omul care îmi doresc, la nivel profund, cu conștientizări și lucrat pe a regla sistemul nervos și pe a descoperi părți din mine. Locuitul pentru câteva luni în Tenerife a fost una dintre ele, prima dată în Asia de Sud-Est te pune pe gânduri și realizezi că ai prea mult, de fapt… și multe altele.

Cum reușești să găsești echilibrul între a fi mereu în mișcare și a avea un sentiment de „acasă”?

Acasă sunt în interior, fie că sunt la ai mei, acasă la mine sau în colțul opus de lume. Acasă e o stare, de multe ori, nu locul din buletin. Sunt locuri unde teoretic m-am mutat pentru acasă precum Dubai și nu m-am simțit acasă, așa că am revenit în București. Și există Bucureștiul meu drag unde sunt mai mereu activă și unde tot timpul se întâmplă ceva interesant și unde e acasă pentru mine de 20 de ani.

Cum îți pui limite în fața tehnologiei? Există momente în care spui „Gata, acum e doar despre offline”?

Nu am acest dezechilibru și consider internetul, AI-ul și orice altă unealtă ca moduri de a mă educa, amuza, a face bani, a cunoaște oameni, a-mi crește businessul și brandul personal sau a mă relaxa. Am și momente când nici nu îmi pasă de telefon, dacă sunt la un curs ori vizitez un loc nou, dar în rest îmi place ideea de a face content, de a pune idei în online.

Multe persoane visează la stilul tău de viață, dar nu au curajul să facă pasul. Ce i-ai spune cuiva care vrea să devină digital nomad, dar se teme de instabilitate?

I-as spune ca ce e pentru noi vine oricum la noi si ca daca real ar dori as face asta. Nu exista a visa, exista a vizualiza, a te arunca si a porni. Nu sunt nomad digital, doar calatoresc des si lucrez din mai multe locuri, dar ca antreprenor sau freelancer este nevoie sa lucrezi la mentalitate si sa intelegi ca instabilitatea este o constanta pe care v-a trebui sa o imbratisezi daca vrei acest drum. Si stii ce, oricat de grea e unori, instabilitatea nu inseamna mereu ceva rau, poate insemna si venituri mai mari cu mai putina munca sau colaborari super inedite… uneori.

Ce urmează pentru tine? Există o destinație pe care o ai în minte sau o experiență pe care vrei să o trăiești în curând?

Trăiesc pentru următoarea destinație și îmi doresc să ajung în măcar 100 de țări. Momentan mă apropii de 50 și abia aștept. Plec curând, dar nu voi spune încă unde, urmează să vedeți pe Instagram pe lumi_travels. Mi-ar plăcea să ajung în Africa sau Australia, cele două continente unde încă nu am pășit.

Și, ca să încheiem într-un stil Offliner autentic: dacă ai avea un megafon și ai putea transmite un mesaj întregii lumi despre ce înseamnă să trăiești cu adevărat, ce ai spune?

Spun des asta: tot ce ai e azi, iar când înveți să trăiești în recunoștință pentru ce e acum, vei învăța viața, bucuria ei. Pentru mine, a trăi cu adevărat înseamnă a trăi cu inima deschisă și cu bucurie pentru fiecare zi care începe, un dar important.