Alina Ilioi Mureșan este jurnalist, scriitoare și mamă, dar mai presus de toate, un om care trăiește cu autenticitate și credință. Crescută într-o familie numeroasă, cu zece frați, și trecută printr-o pierdere care i-a schimbat radical viziunea asupra vieții, Alina povestește deschis despre provocările, lecțiile și bucuriile care i-au conturat drumul. Acum, se pregătește să lanseze un podcast care promite să aducă „conversații care schimbă vieți”. În acest interviu sincer, ne vorbește despre maternitate, echilibrul între online și offline și despre cum credința a fost mereu punctul ei de sprijin.
OFFLINER:;Ai început cariera în televiziune la doar 17 ani. Cum a fost tranziția de la liceu la munca în televiziune și ce provocări ai întâmpinat la început?
Alina Ilioi Mureșan: Tranziția a fost rapidă și intensă. Nu mi-am dorit să lucrez în televiziune de mică, așa că atunci când am primit prima oportunitate, am fost surprinsă și totuși am simțit în interiorul meu că e un drum pe care trebuie să merg.
La 17 ani, m-am trezit brusc între profesioniști cu experiență, iar adaptarea a fost provocatoare. De dimineața până la 14:00 eram la liceu, fugeam acasă să mănânc și să mă schimb, ca apoi să merg pe jos aproximativ 2 km până la TV. După, seara, din nou 2 km până acasă pe jos, îmi făceam temele și mă puneam la somn.
Așa arăta zilnic programul meu. A fost un sacrificiu făcut cu drag. Totuși, cel mai dificil a fost să învăț să fiu ascultată și luată în serios, având în vedere vârsta mea fragedă.
Ai realizat peste 900 de ediții live în cadrul emisiunii „Alături de tine”. Care au fost cele mai memorabile momente sau invitați care te-au impresionat profund?
Fiecare invitat a adus o poveste unicat, dar unele momente mi-au rămas adânc întipărite în suflet.
Unul dintre ele a fost interviul cu o mamă care și-a pierdut copilul, dar care a ales să transforme durerea într-o misiune de a ajuta alți părinți. O altă invitată mi-a spus zâmbind că cea mai mare binecuvântare a ei a fost să se îmbolnăvească și să piardă tot. A fost renașterea ei. Aceste lucruri lasă o amprentă asupra modului în care vezi viața.
De asemenea, discuțiile cu oameni de cultură, psihologi și scriitori m-au inspirat profund.
“Vești pe care le primeam înainte de a intra în direct, copilul care îmi alerga în brațe”
Cum reușești să gestionezi emoțiile și imprevizibilul în timpul emisiunilor live? Ai avut situații neașteptate care te-au pus în dificultate?
Da, în direct totul este imprevizibil! Am avut de toate. Au fost probleme tehnice, invitați emoționați sau chiar momente tensionate.
Vești pe care le primeam înainte de a intra în direct, copilul care îmi alerga în brațe și spunea: „Mama, azi vreau să stai cu mine!”, iar eu mă uitam la ceas și vedeam că mai am câteva minute până trebuie să fug în platou.
Doi ani de zile a venit cot la cot cu mine la TV și stătea în redacție pentru a-și face temele. Am învățat să păstrez calmul, să mă adaptez rapid și să am mereu un plan B. Secretul este să fii autentic și să te conectezi sincer cu interlocutorul.
Ai publicat trei cărți până acum. Care a fost procesul creativ din spatele fiecăreia și ce mesaj principal ai dorit să transmiți cititorilor?
Scrisul, în primul rând, este terapia mea. Așa a fost mereu.
Fiecare carte a avut un scop clar: prima a fost despre iubire și recunoașterea sufletului pereche, a doua despre iubirea necondiționată și vulnerabilitate, iar a treia a fost cea mai personală, dezvăluind lupta dintre imaginea publică și cine suntem cu adevărat.
La fiecare în parte am plâns scriind, rândurile sunt presărate cu multe lacrimi. Am dorit să transmit cititorilor că, deși trecem prin viață prin diverse încercări și provocări, dacă îl avem pe Dumnezeu de mână cu noi, reușim să le traversăm cu brio.
Cum îți găsești inspirația pentru scris și cum reușești să îmbini activitatea de jurnalist cu cea de scriitor?
Inspirația vine din viață, din oameni, din emoțiile pe care le trăiesc.
Am un ritual al meu, să îmi creez starea potrivită: fie acasă îmi aprind lumânări, pun muzică și îmi fac o cafea; fie într-o cafenea, stau la o masă cu geam, pun căștile cu muzică în urechi și încep să scriu.
Jurnalismul cere uneori pragmatism, aici și acum, viteză, conectare în timp real și așa mai departe. Scrisul cere visare, relaxare, timpi statici uneori și multă creativitate.
Echilibrul între jurnalism și scris este dificil, dar pasiunea mă ține motivată.
Ești cea mai mică dintre cei 10 frați. Cum a influențat această dinamică dezvoltarea ta personală și profesională?
Da, suntem 6 fete și 4 băieți. Din păcate eu nu am crescut într-o casă cu mulți membri ai familiei în ea căci fiecare frate pe măsură ce a crescut, a plecat să își facă un rost în lume, iar eu fiind cea mai mică, am tot văzut persoane dragi făcându-și bagajul. Faptul că am avut exemple în cei mai mari, că am putut povesti cu surorile mele despre de-ale vieții, că am avut pe cine să sun când plângeam sau râdeam, cu siguranță m-a ajutat mult.
La 26 de ani ai devenit mamă. Cum a schimbat maternitatea perspectiva ta asupra vieții și carierei?
Maternitatea mi-a dat un scop mai profund. Fiul meu este motivația pentru tot ce fac. Mi-a schimbat prioritățile și modul în care văd lumea. M-a responsabilizat profund și a așezat, totodată, în mine, și unele frici. Nu mai iau decizii atât de rapid și de drastice, căci știu că tot ceea ce fac se răsfrânge și asupra copilului meu. În același timp, am primit o nouă motivație de a fi cât mai bună în tot ce fac, ca al meu copil să aibă un exemplu de urmat.
Ai trecut printr-o pierdere imensă atunci când tatăl tău a plecat dintre noi. Cum ți-a schimbat această tragedie viziunea asupra vieții?
A fost cel mai greu moment. Mi-a arătat că timpul este prețios și că trebuie să iubim fără reținere. Totodată, am conștientizat cât de imprevizibilă e viața și de trecătoare. Tot ce avem este aici și acum. Atât. Lucrurile cărora altădată le dădeam importanță au devenit nesemnificative: de ce să mă cert pentru niște banalități? De ce să mă plâng pentru lucruri materiale? Am căpătat o profunzime a vieții, dar am și reanalizat toate prieteniile mele și toți oamenii din viața mea. Moartea tatălui meu mi-a dat o nouă șansă la viață, aceea de a trăi mai prezentă și mai conștientă.
Credința joacă un rol important în viața ta. Cum te-a ghidat aceasta în momentele dificile și cum influențează deciziile tale profesionale?
Credința este ancora mea. Fiecare decizie o iau prin filtrul credinței, iar Dumnezeu m-a ghidat mereu. Desigur, am mai și avut căderi. Am avut și întrebări, îndoieli și chiar răzvrătiri. Însă, la sfârșitul zilei am știut că pentru mine, ce contează MULT atât pe plan personal, cât și pe plan profesional, este să pot să nu-mi pierd credința. Dacă nu ar fi fost Dumnezeu, cu siguranță în momentele dificile mi-aș fi pierdut mințile sau aș fi luat-o pe alte căi. El m-a echilibrat, m-a liniștit, m-a reasigurat. E funia de care chiar și să-mi dau drumul, tot mă ține.
Într-o lume tot mai conectată la ecrane, cum gestionezi timpul petrecut online? Ai momente în care alegi să te deconectezi complet?
Mărturisesc că aici e cam dificil căci o mare parte din activitatea mea este online. Însă caut să fac lucruri cu folos. Când îmi dau seama că am exagerat, fac o detoxifiere. Las telefonul deoparte. Echilibrul este esențial.
Fiul tău crește într-o eră digitală. Cum abordezi subiectul tehnologiei și al ecranelor în educația lui?
Încerc să-i ofer un echilibru în care tehnologia să fie un instrument util, nu o dependență. Până la 2 ani nu a avut acces la ecran, însă treptat s-a împrietenit și cu acesta. Nu sunt adepta extremelor: nu deloc sau nu cu orele. Spre exemplu, noi nu avem televizor în casă. Nu avem nici PC, iar acest lucru a devenit o plângere căci toți colegii lui din clasă au și vrea și el. Dar are acces la laptop, se uită la desene pe laptop. Sau are acces și la telefonul meu, puțin, să se joace. Din când în când are și tabletă, care spre norocul nostru, se tot strică și uită de ea. Sunt zile când nu stă deloc pe nimic, și sunt zile în care îl las să și exagereze. Așa am crescut și eu cu tehnologia, echilibrat. Nu aveam televizor acasă, dar aveam voie pe calculator.
Ce planuri de viitor ai în domeniul televiziunii, al scrisului și al evenimentelor? Există proiecte noi la care lucrezi și pe care ai dori să le împărtășești cu noi?
Lucrez la un podcast alături de Asociatia Women for a Better Society care să ofere oamenilor inspirație și soluții pentru viață. „Conversații care schimbă vieți” îi spune și mărturisesc că am emoții.
Am fost foarte reținută în a-mi face un podcast. Ce să mai spun eu ce nu a fost spus? Sau ce invitați să mai aduc care nu au mai fost, dar să fie și interesanți? Dar… știi vorba aceea: de ce ți-e frică nu scapi, iată-mă. Doar ce am filmat prima ediție și presimt că o să fie bine. Că voi reuși să aduc valoare, echilibru și ajutor.
În același timp, scriu la a 4-a carte pe care sper să o termin cât mai repede. E greu, căci mă răscolește mult, de aceea și durează atât. Vreau să continui și să organizez evenimente care aduc oamenii mai aproape de adevărurile esențiale ale vieții.
Întrebări fulger – Offliner Edition
- Offline sau online?
Offline. - Un obicei zilnic care îți aduce liniște?
Înălțarea unei rugăciuni. - Cea mai frumoasă destinație în care ai fost?
Ras-Al-Khaimah. Este un oraș din Emiratele Arabe Unite, senzațional. - Ultima dată când ai stat o zi întreagă fără telefon?
Spre rușinea mea, anul trecut. - O carte sau un film care ți-a schimbat perspectiva?
Phhh…multe. Dar aleg Four Good Days. - Cel mai bun sfat pe care l-ai primit vreodată?
Orice faci, să faci dacă știi că poți pune liniștită capul pe pernă ca să dormi. - Dacă ai putea trăi într-o altă epocă, care ar fi?
Cred că în epoca Victoriană. Deși mă tentează ideea de a trăi și când a venit Iisus Hristos pe Pământ. - Un obiect fără de care nu pleci niciodată de acasă?
Logic, telefon 😀 - Un lucru mic care îți face ziua mai bună?
Îmbrățișarea fiului meu. - Dacă ai putea lua cina cu orice persoană din lume, pe cine ai alege?
Tata. Aș da orice să mai stăm împreună la o masă și să mâncăm.
Discover more from offliner
Subscribe to get the latest posts sent to your email.
