Iulia Pârlea ne lasă să descoperim o parte nevăzută din ea: fragilă, autentică, dar și surprinzător de puternică. Un interviu despre copilărie, echilibru și curajul de a rămâne tu însăți.
Cu un zâmbet mereu cald pe ecran și o sinceritate cuceritoare în viața de zi cu zi, Iulia Pârlea aduce vremea în casele noastre, dar în acest interviu aduce mai ales liniște, reflecție și autenticitate. Am descoperit o femeie care a învățat, în timp, să-și facă ordine în gânduri și să-și apere echilibrul cu gesturi simple și firești: o cafea băută în liniște, o amintire dusă ca amuletă, o Atenă care o așteaptă mereu cu brațele deschise. Un dialog sincer cu o femeie care nu se grăbește să dea răspunsuri perfecte, dar care știe că frumusețea vine din lucrurile spuse cu inimă.
Offliner: Ai avut o copilărie frumoasă. Ce simți că te-a învățat cel mai mult acel început? Ce ți-ai dori să fi știut atunci, dar ai învățat abia mai târziu?
Iulia Pârlea: Copilăria a lăsat în mine sentimentul că nu trebuie să te oprești din a învăța și că, până la urmă, în fiecare zi înveți cum să devii om mare… Chiar dacă ești deja! 🙂 Atunci mi-aș fi dorit să știu că suntem diferiți și că nu toți oamenii vor gândi sau vor acționa ca mine. Asta m-ar fi scutit de multe dezamăgiri și suferințe.
Există o amintire mică, dar luminoasă, din copilărie, pe care ai luat-o cu tine în viața de adult?
Cred că amintirea copilăriei în sine e cea mai luminoasă și, da, am luat-o cu mine în viața de adult. Sunt foarte multe momente când mă întorc la clipele când eram copil și simt o mare bucurie în suflet când povestesc despre acea perioadă.
Când nu ești în fața camerelor, cum arată o zi obișnuită pentru tine? Ce faci doar pentru sufletul tău?
Când nu apar la televizor, de cele mai multe ori stau acasă, mă uit la seriale, la filme, citesc, ascult muzică sau, pur și simplu, nu fac nimic. Cred că toate lucrurile astea simple le fac pentru sufletul meu. Eu așa mă echilibrez, așa mă încarc.
Ce loc din lume simți că te-a așezat pe dinăuntru, că ți-a vorbit pe limba ta?
Dacă ar fi să aleg un oraș pe care l-am vizitat, un loc în care am fost și care mi-a vorbit pe limba mea din prima, cred că dintre toate aș alege Atena. De-aia și merg acolo foarte des. E un sentiment pe care nu îl pot explica, dar până la urmă nu totul trebuie să aibă o explicație. 🙂 De câte ori merg acolo, simt liniște. Iar liniștea pentru mine e foarte importantă, poate cea mai importantă!
Cum arată ritualul tău de dimineață? Ce mic moment îți dă un strop de echilibru înainte ca ziua să înceapă?
Primul lucru pe care îl fac dimineața, când mă trezesc, este patul, după mă spăl și următorul pas este să beau apă, neapărat. Momentul în care îmi beau cafeaua, în liniște, îmi dă stropul de echilibru de care am nevoie înainte ca ziua să înceapă. Atunci îmi creionez în minte tot ce am de făcut în ziua respectivă. Dacă nu m-am odihnit cum trebuie și simt că sunt obosită, îmi scriu în notes tot ce am de făcut, ca nu cumva să uit ceva.
Care e mâncarea sau gustul care te poartă cu gândul acasă – sau în locuri în care ai fost fericită?
Chiar zilele trecute vorbeam despre asta cu o prietenă. Treceam pe lângă un loc unde se făceau scovergi și instant m-am întors în copilărie când stăteam lângă bunica și așteptam să scoată scovergile din uleiul încins, luam una și fugeam afară la joacă, iar ea țipa după mine să o las un pic să se răcească, altfel o să îmi fie rău. Un alt gust care mă poartă cu gândul acasă este gustul unui corn care mai există și astăzi în magazine și pe care, de fiecare dată când îl mănânc, mă face să retrăiesc, parcă, iar momentele alea din copilărie.
Cum te ții aproape de tine însăți, într-o lume care te trage în toate direcțiile?
Nu uit cine sunt, de unde am plecat și mă gândesc în fiecare zi cu recunoștință la cei care m-au ajutat să ajung până aici. E drept că lumea te trage în toate direcțiile, unele deloc bune pentru sănătatea ta fizică și mentală, dar atât timp cât nu uiți că frâiele sunt la tine și că oricând te poți opri, ești în siguranță! Un alt lucru care m-a ținut aproape de mine a fost că nu mi-am dorit niciodată să fiu ca cineva, ca “lumea”. Mi-am dorit să fiu eu și la sfârșitul zilei să pun capul liniștită pe pernă.
Dacă ai putea trimite o scrisoare fetiței care ai fost, ce i-ai spune? Dar femeii care vei fi peste 20 de ani?
Fetiței care am fost i-aș spune să aibă mai multă încredere în ea. Că poate viața nu o să fie corectă de multe ori, dar că ea o să găsescă puterea să meargă mai departe, orice ar fi. Femeii care voi fi peste 20 de ani, i-aș spune: Bravo, doamnă! Cu toate că te-ai îndoit de multe ori de tine, nu ai renunțat și uite că ai reușit!
Există o întrebare pe care nimeni nu ți-a adresat-o niciodată, dar ți-ai fi dorit să o auzi?
Da, există, dar nu cred că aș răspunde pentru că nu sunt vindecată total de lipsa de încredere în mine și de frica: “Dar ce o să zică lumea?” Întrebarea este: „Iulia, ce ai face diferit dacă ai ști că nu te va judeca nimeni?“
Care a fost cea mai mare dovadă de iubire pe care ai primit-o – nu neapărat într-o relație romantică?
Cea mai mare dovadă de iubire a venit de la mama. Nu o să dezvolt subiectul pentru că este mult prea personal, dar ce pot să spun e că tatuajul pe care îl am la încheietura mâinii stângi l-am făcut ca să-mi aduc aminte că eu sunt unul dintre oamenii norocoși care au cunoscut iubirea necondiționată. În ceea ce privește o relație romantică, nu cred că am primit “cea mai mare dovadă de iubire” – Nu o spun cu regret, dar nici cu resemnare… O spun cu acceptare, cu asumare – cu siguranță am greșit și eu pe undeva dacă nu s-a întâmplat asta :).
Iulia Pârlea este jurnalistă și prezentatoare meteo la PRO TV. Cu o carieră în televiziune de peste 10 ani, Iulia este recunoscută pentru naturalețea, profesionalismul și căldura cu care ajunge în fiecare zi în casele telespectatorilor.
Discover more from offliner
Subscribe to get the latest posts sent to your email.
