Interviu cu maratonistul Alexandru Corneschi, înainte de Semimaratonul București 2025
Pe 10-11 mai, Bucureștiul devine din nou teren de joacă pentru mii de alergători. Printre ei, și Alexandru Corneschi – maratonist de performanță, dar și om al orașului, care vorbește despre ce înseamnă să alergi acasă, de ce primul semimaraton nu se uită niciodată și cum o activitate atât de simplă poate schimba vieți.
„Alergarea e momentul meu offline.”
Alexandru Corneschi este unul dintre cei mai valoroși maratoniști români ai momentului, campion național și câștigător al Maratonului București în 2022. Născut în Botoșani, și-a început drumul în atletism la îndemnul tatălui său, iar de atunci a transformat fiecare pas într-o lecție despre voință, echilibru și perseverență. Azi, Corneschi inspiră o întreagă comunitate de alergători amatori, iar înaintea Semimaratonului București din 10-11 mai, ne vorbește despre ce înseamnă să alergi acasă, cum îți poți găsi liniștea în mișcare și de ce alergarea e, de fapt, o formă de libertate.
Bucureștiul, pe repede înainte
Offliner: Pe 10-11 mai ai un nou rendez-vous cu asfaltul Bucureștiului. Ce înseamnă pentru tine Semimaratonul București și ce îl face special față de alte competiții?
Alexandru Corneschi: Semimaratonul București e mereu special pentru că e acasă. Îmi place să simt energia orașului, să aud oameni strigându-mi numele, să alerg pe străzile pe care mă antrenez zilnic. E mai mult decât o cursă, e o întâlnire cu comunitatea.
Tu ai alergat în orașe mari din lume – dar cum e să alergi chiar la tine acasă, în București?
Alergatul în orașe mari are farmecul lui, dar nimic nu se compară cu vibe-ul de acasă. În București e personal, e emoție, sunt oameni cunoscuți pe margine, e ca și cum tot orașul aleargă cu tine.
Primul semimaraton nu se uită niciodată
Ce sfat ai da celor care aleargă pentru prima dată un semimaraton – sau care sunt încă nesiguri dacă să se înscrie?
Să nu-ți fie frică! Nu trebuie să fii perfect pregătit, trebuie doar să vrei. Primul semimaraton nu se uită niciodată – e despre curaj, nu despre cronometru.
Cum arată o zi obișnuită de maratonist
Cum arată o zi obișnuită din viața unui maratonist român? Există loc și pentru pauze?
O zi obișnuită? Alergare, mâncare, odihnă, sală, poate un antrenament cu comunitatea de amatori. Pauze există, dar active – stretching, plimbări, puțin Netflix seara. Totul e pe echilibru.
Offline-ul începe cu un pas
Într-o lume în care ne mișcăm mai mult între ecrane decât în aer liber, cum îți menții echilibrul între online și offline?
Îmi place online-ul, dar îmi dau mereu timp să ies din el. Alergarea e momentul meu offline. Acolo nu există notificări, doar respirație și pași.
Descoperirea de sine la kilometrul 35
Ce ai învățat despre tine prin alergare – dincolo de performanță și recorduri?
Am învățat că sunt mai puternic decât cred. Că pot duce mult, că pot reveni după căderi și că e ok să nu meargă mereu perfect.
Cum vezi rolul alergării într-o societate tot mai sedentară? Crezi că putem vorbi despre o revoluție a mișcării?
Alergarea e deja o formă de revoluție. Tot mai mulți oameni ies din casă, se înscriu la curse, vor să se simtă bine în pielea lor. Sunt sigur că mișcarea poate schimba mentalități.
Pentru cei care încă se întreabă „de ce?”
Dacă ar fi să transmiți un singur mesaj celor care încă privesc alergarea ca pe un efort inutil, care ar fi acela?
Dacă alergarea pare un efort inutil, încearcă-o o singură dată… și vezi cum te simți după. E gratis, e sinceră și te face să te simți viu.
Ritualul de dinainte de start
Ai vreun ritual ciudat înainte de o cursă? (Un playlist secret, o superstiție, o mâncare preferată?)
Nu-s superstițios, ascult muzica înainte de cursă sau în antrenamente, și dimineața mănânc pâine prăjită cu unt de arahide și banană (micul dejun preferat).
Muzica care accelerează pașii
Ce melodie ți-a fost cel mai bun „pacemaker”? Una pe care, dacă o auzi, pur și simplu accelerezi.
The Alan Parsons Project – Sirius (pentru maratoniști)
David Guetta, MORTEN, Roland Clark – Alive Again
Alergarea, ca terapie decizională
E adevărat că unii alergători își rezolvă cele mai mari probleme în timp ce aleargă? Tu ce „decizii de viață” ai luat în alergare?
Absolut. În alergare am luat unele dintre cele mai importante decizii: să schimb direcții, să încep proiecte, să las oameni în urmă. Când corpul merge automat, mintea se eliberează și vezi lucrurile mai clar.
Discover more from offliner
Subscribe to get the latest posts sent to your email.
