Într-o Românie educațională în care prea des ne lovim de „nu se poate”, Mihai Ștefan Adrian construiește. Nu în opoziție cu sistemul, ci lângă el. EduGPT.ro nu este o platformă de AI și nici un start-up de meditații, ci o rețea care încearcă să ofere copiilor acces real la șah, educație financiară, programare sau dezbateri – indiferent de statut social.
Am stat de vorbă cu fondatorul proiectului despre ce înseamnă educație complementară, cum poate deveni profesorul un „tâmplar vocațional” și de ce confruntarea e, uneori, cheia progresului.

Cine este Mihai Ștefan Adrian, dincolo de fondatorul EduGPT? Ce te-a adus în zona educației?

Sunt un tată, un observator atent al oamenilor și un constructor de rețele. Am pus pe picioare rețele naționale în telecom și am înțeles ce înseamnă să unești sute de oameni în jurul unui scop. În educație m-a adus dorința de a lăsa ceva mai mult decât un rezultat financiar sau un KPI pe un raport: m-a adus convingerea că viitorul se construiește în sălile de clasă, nu în birouri.

Îți mai amintești un moment-cheie în care ți-ai spus: „Educația chiar trebuie schimbată”?

A venit treptat, dar ghidat. Băiatul meu cel mare, micuț pe atunci, a auzit într-o zi o discuție despre „o campioană la șah”. A venit spre mine cu ochii mari și m-a întrebat: „Tati, ce înseamnă campion? Ce înseamnă șah?”

În acel moment am fost forțat să mă opresc și să traduc aceste concepte mari într-o limbă de copil de doi ani.

Apoi, pe măsură ce îl duceam și îl așteptam la clubul de șah, am început să mă întreb serios: de ce nu avem astfel de discipline direct în școli?

De ce trebuie să alergăm prin tot orașul pentru ceva ce ar trebui să fie firesc, la îndemâna oricărui copil?

Tocmai postura de părinte m-a obligat nu să schimb educația națională, ci să o completez.

Cum ai descrie, într-o frază sinceră, școala românească din 2025?

Școala românească în 2025? „La bal sau la spital.” Exact ca societatea: unii pro-UE, alții suveraniști, toți grăbiți să strige.

Dar fie că e bal, fie că e spital, așadar plan A, plan B, trebuie să existe întotdeauna opțiunea C — o opțiune complementară.

Niciun individ nu ar trebui să meargă cu toată viteza într-o singură direcție, fără să exploreze critic și analitic tot ce îi oferă viața în completarea sa și a familiei sale.

Altfel, scuza adultului de mâine va fi: „Am sărit ca boul cu capul înainte.”

Da! Educația complementară va face diferența prin completare.

• #Șah
• #AritmeticăMentală (soroban)
• #Programare
• #EducațieFinanciară
• #Dezbateri
• #AI
• #Cybersecurity

Ce este, de fapt, EduGPT.ro și ce anume nu este (deși lumea ar putea crede altceva)?

EduGPT — Grija Pentru Transformare în educație.

Nu este ChatGPT, deși chiar și ChatGPT s-a născut din aceeași nevoie: transformarea.

EduGPT nu este un concurent al educației formale, ci o opțiune de completare.
Este un context real și o șansă pentru vocațiile tinere, cei care vor să se pregătească și să crească ca viitori profesioniști în pedagogie. Noi îi formăm, îi susținem și îi ajutăm să-și câștige demn traiul.

EduGPT este șansa copiilor din România să fie la fel de abili, critici, analitici și practici precum cei din Suedia și Finlanda — țări unde educația complementară se întâmplă în școală, firesc, nu pe ascuns.

EduGPT este contabilul și antreprenorul din spatele tânărului profesor: el predă, noi ne ocupăm de încasări, reținem taxele și îi transferăm netul meritat.

Da, este un sistem MERITOCRATIC, dar în sensul bun.

Mulți părinți consideră că „școala după școală” înseamnă doar meditații. Ce aduce diferit modelul vostru?

Meditațiile sunt o soluție punctuală, uneori elitistă. Noi, prin EduGPT, propunem formarea de competențe practice și gândire critică, accesibile în grup, cu un cost redus și cu maximum de impact social.

Și când spun „impact social”, îl văd în toate formele:
● între copii competitivi, care învață să se provoace reciproc sănătos.
● între studenți sau liceeni practicanți, plătiți, care experimentează primele lecții de leadership.
● între conducerile școlilor, care primesc o experiență complet nouă.
● între părinții decidenți, care încep să voteze cu informație, nu din inerție.
● între antreprenorii locali, care își pot lăsa amprenta socială prin finanțare reală.
● între consiliile locale, care sunt forțate să aleagă: sprijină viitorul sau rămân captive în trecut?

Cum răspunzi celor care spun că acest sistem favorizează doar familiile cu resurse?

Iisus, ca să fie răstignit, a avut nevoie de o cruce. Da, a costat!
Dar ce să vezi? Lemnul crește în pădure. Nu lemnul este problema, ci costul brut al operațiunii de tâmplărie.

În același mod, cursurile EduGPT vor fi plătite de părinții care au posibilitatea și aleg conștient, informat, să investească.
Pentru copiii din familii monoparentale sau fără venituri, accesul va fi gratuit.
Lemnul din pădurea publică — școala, tabla, catedra — trebuie să servească tuturor. Plata există doar pentru „tâmplar”, adică profesorul vocațional, și doar de la cei care pot și vor.

Cum a fost primit proiectul vostru în școlile din Prahova și Ialomița? V-a răspuns cineva oficial?

Am transmis peste 100 de petiții oficiale. Legal, trebuie să răspundă. Moral, încă evită.

Majoritatea directorilor preferă tăcerea, sperând că astfel evită o decizie.

Dar dacă inițiativa noastră ar fi fost ilegală, în prima săptămână am fi primit 100 de avertismente.

În România, nu validarea formală contează, ci lipsa condamnării. Tot ce nu este interzis de lege este permis.

Bulversarea legată de norma didactică și schimbările din sistem fac școlile reticente.

Dar exact aici EduGPT se aliniază: oferim un cadru legal pentru studenți și tineri, îi formăm și îi integrăm. Exact acolo unde școala tradițională încă ezită.

Ce înseamnă, în viziunea ta, un profesor vocațional în 2025?

Îmi cereți definiția binelui. Întrebați-L pe Dumnezeu.

Pot doar spune cum nu trebuie să fie un om:
• limitat,
• îngrădit,
• mulțumit cu puțin din ce e dator să ofere.

Un profesor vocațional e cel care refuză plafonarea. Un copil nu e un simplu receptor de informație, ci un univers în construcție.

Cât de pregătit este un cadru didactic român să devină partener într-un model privat, dar legal și etic?

Pregătirea e sarcina angajatorului. Ce ține de profesor? Aptitudinile.

Profesorii au dorință de implicare, chiar dacă influențată de context. Problema e implicarea îngrădită de frică și de haosul normei didactice.

De aceea, intervievez și studenți. Ei vor, au vibe, vor să fie folositori.

Eu îi învăț tact, cauză și scop. Ei ne învață pe noi libertate și destabilizarea instinctelor conservatoare.

Care sunt cele mai frecvente întrebări pe care le primești de la părinți?

„E legal?”
„Nu îi obosește?”
„De ce trebuie să plătim?”
„Sunt taxe mascate?”

Le răspund sincer:

Da, este legal.
Da, îl obosește — dar e o oboseală vie, creativă, sănătoasă.
Nu, nu sunt taxe mascate.

Un copil din anii ’80 primea într-un an cam cât primește azi într-o zi. Ce facem cu acest exces?

EduGPT nu e lux. E o opțiune accesibilă, legală și structurată — pentru părinții care vor să planteze în copilul lor gândirea vie.